pinguim®

Să iei prânzul cu domniile lor Neagu Djuvara şi Petre Ţuţea.

Să nu vorbeşti. Doar să asculţi. Să ai un carneţel care să se îngroaşe pe măsură ce scrii. Şi un pix căruia să i se termine pasta doar când prânzul ia sfârşit.

Să vezi cu ochii minţii toate textele, să te lovească încrâncenarea, durerea, reuşitele şi eşecurile, dezamăgirile, speranţele, iubirea, patriotismul comesenilor tăi. Să te ridici obosit, ca după un antrenament la Aiud, şi să te duci nu să te culci, ci să arăţi lumii notiţele-ţi.

Aş zice că cina ar trebui să fie ceva.